Emitator FM

     Emiţătorul descris este de mare sensibilitate şi extrem de versatil si poate fi folosit in cele mal diferite aplicaţii.
Literatura de specialitate (dar în special revistele destinate celor care au ca hobby montajele electronice de tot felul) este plină de scheme pentru mini şi microemiţătoare. Montajul propus a fost proiectat şi realizat practic de autor în scopul obţinerii unor performanţe care să depăşească pe cele ale unui banal "microfon fără fir" produs de multe ori ca jucărie pentru amuzamentul copiilor.
După cum se poate remarca în figura 1, montajul este suficient de simplu pentru a fi realizat chiar de constructorii începători. Pentru că, aceştia au "oroare" de confecţionarea şi reglarea bobinelor, de data aceasta bobina este realizată direct pe cablajul imprimat (sub forma unei bucle dreptunghiulare) ceea ce duce la dispariţia problemei "tragerii în bandă".
      Frecvenţa pe care funcţionează miniemiţătorul nostru este de 88...108MHZ, deci banda UKW si ea trebuie să cadă neapărat în afara oricărui post de radiodifuziune ce ar putea fi bruiat.
Raza de acţiune a aparatului nu depăşeşte 100m şi nu poale produce interferenţe cu diverse posturi decât la vecinii dvs. apropiaţi, dar o regulă elementară de etică trebuie să vă facă să vă abţineţi de la aşa ceva (poate doar pentru glume de 1 aprilie!).
O altă particularitate importantă a miniemiţătorului este şi aceea că tensiunea pe dioda varicap dublă (de tip BB204) este stabilizată cu circuitul integrat IC2 (de tip 78L05 în capsulă de plastic) fapt ce nu permite "fuga" frecvenţei centrale pe care va fi acordat, doar în limite foarte mici.

Frecvenţa se stabileşte din P2 în zona superioară a benzii, adică 100...108MHz unde nu sunt posturi de radiodifuziune active; dacă din contră se doreşte a se emite în zona inferioară a benzii, deci 87,5...88,5MHz se va alege valoarea condensatorului ceramic C8 în limitele 4,7...15pF.

Sunetele ce trebuie transmise sunt captate de microfonul cu electret si apoi sunt amplificate de cele două etaje realizate cu circuitul integrat dublu de tip TL082 (MC1458 sau similare). O dată amplificat, semnalul disponibil la pinul 7 al integratului este aplicat prin intermediul capacităţilor C4 şi C5 (înseriate cu R9) diodei varicap duble care, fiind în paralel pe circuitul oscilant, realizează modulaţia de frecvenţă a oscilatorului realizat cu tranzistorul T (de tip pnp - BF497T, BF272AE, etc.).
Reglajul sensibilităţii (care depinde de destinaţia ce se va da rniniemiţătorului) se face cu semireglabilul P1, astfel încât să se obţină în timpul utilizării o deviaţie cât mai apropiată de cea standard (±75kHz) care, neputând fi măsurată cu un deviometru, se va face "după ureche".
Dacă se doreşte creşterea uşoară a razei de acţiune, pe lângă folosirea unui receptor cat mai sensibil prevăzut cu CAF (control automat de frecvenţă), se va monta la circa o treime de masă pe bucla bobinei-antenă o antenă telescopică de 75cm (prin intermediul unui condensator ceramic de 10...12pF).
în final câteva idei pentru utilizarea montajului:
- supravegherea  unui copil,  bătrân  sau  bolnav ce se găseşte în  altă cameră decât a dvs.  din acelaşi apartament;
-  înregistrarea de la distanţă a ciripitului păsărelelor din pomi sau a sunetelor liliecilor din peşteri (ajutor pentru tinerii ornitologi şi naturalişti);
-  ghidarea unui amic - radioamator care orientează o antenă pe casă (sau bloc);
-  plasarea emiţătorului în garajul în care tocmai lucraţi; pe timpul pauzei de masă veţi evita vizita unor musafiri  nedoriţi  care  să cotrobăie prin scule;
Desenul circuitului imprimat este prezentat în figura 2, iar cel de amplasare a pieselor în figura 3.